Parfum nou sau vechi...Utilizare si Confectionare

Ce putem face cu un parfum ce nu ne mai place/expirat?

Solutiile gasite de ele pt a nu arunca/ocupa spatiu inutil mi se par minunat de simple si la indemana:

– folosit in aspiratoarele cu apa, ca dezodorizant
– adaugat cate un strop in toaleta, ca “parfum” anihilant

– cateva picuri in sticla de otet

Parfumurile cu un continut ridicat de alcool au tendinta de a rezista cel mai bine in timp pentru ca alcoolul previne oxidarea moleculelor aromatice. Te-ai putea gandi ca alcoolul este un ingredient de evitat in produsele cosmetice, dar nu este valabil si in cazul parfumurilor. Alcoolul este principalul ingredient care asigura conservarea unui parfum. „Este vorba in special despre colonie sau apa de toaleta care au o concentratie de alcool de 90%”, spune Pallez. „Cu cat un parfum este mai putin concentrat, cu atat are o durata de viata mai mare. Un parfum contine de obicei intre 70 si 90% alcool, ce are efect de conservant”, adauga specialista.

Astfel, dacă la început un parfum poate avea miros fructat, cu trecerea orelor, acesta se poate schimba într-un parfum cu miros lemnos. Totul este în funcție de compoziția parfumului, dar și de notele acestuia.

Notele de vârf (aromele volatile, care se evaporă rapid) – se mențin între 5 și 30 de minute.

Notele de mijloc (cele care reprezintă în fapt respectivul parfum) pot fi simțite și din primul moment, dar de obicei devin evidente abia după ce notele de vârf și-au încheiat rolul.

Notele de bază (cele care au rolul fixarării aromei, încetinind procesul de evaporare al notelor de mijloc) durează cel mai mult, chiar și o zi întreagă.

Cu cât un parfum durează mai mult, cu atât acesta poate fi considerat că este un parfum bun și de calitate. De aceea, uneori, alegerea parfumului perfect poate să fie o decizie destul de solicitantă.

Parfumurile care folosesc esențe de mosc, oud sau ambră (chihlimbar), vor dura mult mai mult timp, datorită intensității naturale ale acestora datorita conținutului care ajută la difuzarea și integrarea cu celelalte arome și ingrediente ale unui parfum.

Ingredientele folosite de parfumeri pentru a face ca parfumul să dureze cât mai mult sunt numite ”ingrediente liant” sau ”ingrediente fixative”.

Aceste ingrediente pot fi obținute în laborator sau pot fi ingrediente naturale, rolul lor fiind acela de a se ”fixa” de un alt miros, făcându-l să persiste pe piele o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Așa cum am mai explicat, orice parfum poate fi împărțit în note de vârf, de mijloc și de bază. Fiecare notă conține în jur de 2-6 ingrediente. Mirosul ”adânc”, cel care poate să îți aducă aminte de mirosul proaspăt de mușchi de copac, sau vetiverul, sunt regăsite în general în notele de bază ale unui parfum, iar aceste mirosuri au rolul de a se fixa alături de celelalte note, creând astfel parfumul tău preferat. Aromele care au rolul de ”fixare” alături de alte ingrediente, se evaporă mult mai greu, de aceea, notele de bază pot fi simțite mult timp, chiar și după ce notele de mijloc sau de vârf s-au consumat.

Parfumuri - cum se prepară

Materiile prime naturale provin din toate colţurile lumii şi se pot clasifica astfel:

• uleiuri esenţiale
• absolute şi concrete
• extracte CO2
• răşini şi balsamuri
• tincturi
• fracţiuni izolate din uleiuri esenţiale

Compoziţii parfumante pe bază de alcool

Acestea sunt uşor de preparat întrucât majoritatea uleiurilor esenţiale, a uleiurilor concrete sau absolute şi ale tincturilor sunt solubile în alcool, acesta fiind un mediu lichid, rapid volatil şi care conservă foarte bine compoziţia.

Compoziţiile parfumante se împart în categorii diferenţiate de concentraţia în ingrediente parfumante respectiv de destinaţia lor.

categoria	concentraţia	cât durează mirosul
PARFUM	15-35% esenţe	o zi sau mai multe zile
APĂ DE PARFUM	10-20% esenţe	mai multe ore, până la o zi
APĂ DE TOALETĂ	5-10% esenţe	2-3 ore
APĂ DE COLONIE	< 7% esenţe	1-2 ore

Baza acestor compoziţii parfumante este alcoolul de 90 - 96°. În magazinele alimentare se găseşte alcool pur din cereale, rareori în farmacii se mai poate găsi alcool de 70° non-denaturat. Pentru apa de colonie, având în vedere că se utilizează mai puţine esenţe, se poate folosi alcool de 60°-90°. Pentru a obţine o tărie de 60° se amestecă 100 ml alcool de 96° plus 53 ml apă distilată (florală).

Compunerea parfumului:se efectuează preferabil dimineaţa, când simţim mai bine şi nasul este odihnit. Corpul şi hainele să nu fie impregnate de niciun miros (detergent, creme, mirosuri casnice)

• se formulează teoretic combinaţia de ingrediente parfumante având în vedere familia olfactivă dorită şi preferinţele personale; se lucrează cu un caiet de notiţe

ÎN PRACTICĂ (metoda simplă):

Este pretabilă în special pentru compoziţiile parfumante care sunt alcătuite din mai puţine esenţe.

1. se aleg ingredientele parfumante şi se pregătesc eşantioanele: se pune câte o picătură pe o bandă de carton sau pe un beţigaş cu vată. Eşantioanele se zvântă împreună sub nas pentru a anticipa mirosul combinaţiei. Se dublează sau triplează acele eşantioane a căror notă se doreşte să fie mai evidenţiată. Se elimină acele eşantioane care nu se potrivesc în combinaţie
2. simţul olfactiv se oboseşte rapid, astfel între testări se va face o scurtă pauză şi se va mirosi propria haină, în pliul cotului de exemplu
3. se notează combinaţia cea mai potrivită în urma testării eşantioanelor. Cu siguranţă parfumul va avea mirosul mai complex şi uşor diferit de cel testat iniţial odată ce se maturează, dar prin această procedură se vor putea evita combinaţiile neplăcute
4. se stabilesc procentele esenţelor şi a bazei de alcool
5. într-o sticlă cu capac se transferă cantitatea de alcool calculată, peste care se adaugă cu precizie, pe rând, ingredientele parfumante alese
6. se agită energic recipientul
7. compoziţia se lasă în repaus pentru sinergizare în recipient închis etanş, în loc răcoros şi ferit de lumină, cel puţin o săptămână (ideal ar fi 4 săptămâni), astfel substanțele se întrepătrund. Se va agita zilnic recipientul
8. în funcţie de compoziţie, unele elemente ceroase se precipită sau se depun la baza recipientului
9. filtrarea trebuie precedată de decantare, pentru asta sticla se pune la congelator seara, până a doua zi dimineața
10. urmează filtrarea (cu o hârtie de filtru sau cu o pâlnie de filtrare), după care parfumul se transferă în recipientul dedicat

ÎN PRACTICĂ (metoda clasică):

Presupune compunerea separată a acordurilor: note de vârf, de mijloc şi de bază. Acestea se prepară în câte o sticluţă dedicată. Fiecare notă se va alcătui din mai multe esenţe.

1. se aleg ingredientele parfumante pentru fiecare acord în parte. Se marchează 3 sticluţe cu câte o etichetă
2. se lucrează separat pentru fiecare notă. Se pune în sticluţă câte o picătură din fiecare esenţă selectată pentru nota respectivă. Se miroase, apoi se adaugă progresiv câte o picătură din diferitele esenţe până când se obţine mirosul dorit. Procedura se aplică şi pentru următoarele note
3. simţul olfactiv se oboseşte rapid, astfel între testări se va face o scurtă pauză şi se va mirosi propria haină, în pliul cotului de exemplu
4. se notează combinaţiile efectuate, pentru fiecare notă care esenţe şi câte picături s-au folosit
5. se stabileşte proporţia dintre bază şi esenţe (de exemplu 80% alcool + 20% esenţe)
6. se realizează acordul final într-o sticlă în care se combină cele trei acorduri componente
7. într-o altă sticlă se transferă cantitatea de alcool calculată, peste care se adaugă conţinutul acordului final. Se agită energic recipientul
8. compoziţia se lasă în repaus pentru sinergizare în sticla închisă etanş, în loc răcoros şi ferit de lumină, cel puţin o săptămână (ideal ar fi 4 săptămâni), astfel elementele se întrepătrund. Se va agita zilnic recipientul
9. în funcţie de compoziţie unele elemente ceroase se precipită sau se depun la baza recipientului
10. filtrarea trebuie precedată de decantare, pentru asta sticla se pune la congelator seara, până a doua zi dimineața
11. urmează filtrarea (cu o hârtie de filtru sau cu o pâlnie de filtrare), după care parfumul se transferă în recipientul dedicat

 

Compoziţii parfumante pe bază de ulei

Pot fi formulate în uleiuri vegetale, spre exemplu în ulei de jojoba, sau se poate alege alt ulei rezistent la oxidare şi care prezintă un miros cât mai neutru. Un adaos de 0,2-0,5% vitamina E este recomandat pentru a proteja compoziţia împotriva râncezirii.

Avantajul acestor compoziţii este că sunt bine tolerate de piele şi nu se volatilizează atât de rapid, însă nu pot fi aplicate pe haine. Dezavantajul ar fi că nu toate esenţele parfumante sunt solubile în ulei, prin urmare acestea nu se pot folosi.

În practică se urmează paşii enumeraţi mai sus care prezintă formularea parfumurilor în bază de alcool. Compoziţia se lasă la maturat cât mai mult timp. Nu este obligatorie decât în anumite cazuri decantarea şi filtrarea.

categoria	concentraţia	cât durează mirosul
PARFUM DE PULS	15-35% esenţe	o zi sau mai multe zile
ULEI PARFUMAT	5-15% esenţe	câteva ore

 

Compoziţii parfumante solide

Au la bază ceară (este recomandată ceara de soia în general dar şi cea de albine este bună) şi unturi/uleiuri vegetale. Concentraţia în ingrediente parfumante poate fi între 5 şi 35%.

Pentru formularea esenţei se urmează paşii indicaţi la prepararea parfumurilor în bază de alcool. Baza se pregăteşte prin topirea pe baie de apă într-un recipient termorezistent a cearei şi a untului/uleiului ales. În baza topită şi uşor răcită se adaugă combinaţia de esenţe, se amestecă energic, după care se toarnă în recipientul dedicat (un borcan mic de sticlă de regulă). Se închide etanş şi se lasă la maturare. Nu este nevoie de decantare sau filtrare.

 

Clasificarea uleiurilor esenţiale după NOTA PARFUMULUI

Aceste note nu sunt delimitate cu precizie matematică, astfel unele esenţe pot fi încadrate şi în altă categorie.

NOTE de VÂRF (top)	NOTE de MIJLOC	NOTE de BAZĂ (fond)
Bergamotă, Cajeput, Clementine, Eucalipt, Grapefruit, Lămâie, Lămâie verde, Litsea, Mandarină roșie, Portocale, Niaouli, Ravensara, Verbena	Anason, Dafin, Cardamom, Iasomie, Morcovi, Muşeţel, Chiparos, Fenicul, Geraniu, Cedru de virginia, Lemongrass, Magnolia, Mandarină verde, Mirt, Neroli, Cuişoare, Nucşoară, Oregano, Osmanthus, Palmarosa, Piper negru, Mentă, Petitgrain, Pin silvestru, Rozmarin, Lavandă, Lemn de trandafir, Nard, Cimbru, Tuberoze, Violete, Salvie, Rosa alba, Trandafir de Damasc, Tea tree, Ylang-ylang	Ambrette, Benzoin, Balsam Peru, Cassia, Cedru de atlas, Frangipani, Narcise, Scorţişoară, Tămâie, Ghimbir, Guaiac, Labdanum, Patchouli, Vetiver, Lemn de Santal, Santal Amyris, Smirnă, Tonka, Vanilie

FIXATOARE

Acestea sunt esenţe cu note de bază ce joacă şi rol de fixare a aromei: Vetiver, Patchouli, Guaiac, pudră de Iris, Cedru Atlas

FAMILII OLFACTIVE

• Florală (lavandă, azalee, trandafiri, iasomie, tuberoze, violete, liliac, neroli, magnolia, narcisa). Variante: soliflore, buchet, floral verzi, floral lemnos, floral fructat, floral verde. Înseamnă: romantic, delicat, tandru, feminin.
• Ambrată sau orientală (ambrette, frankincense, benzoin, balsam de peru, smirnă, santal, opoponax). Variante: ambrat floral, ambrat dulce, ambrat citric, ambrat lemnos. Înseamnă: exotic, senzual, cald, profund, voluptos
• Lemnoasă (santal, cedru, vetiver). Variante: lemnos coniferic, lemnos aromatic, lemnos cuir, lemnos picant, lemnos marine, lemnos fructat. Înseamnă: viguros, stimulativ, atrăgător
• Citrică (lămâie, mandarină, bergamotă, petitgrain, portocală). Variante: citric floral, citric picant, citric lemnos, citric aromatic. Înseamnă: proaspăt, uşor, viu, juvenil, tonic
• Chypre (bergamotă, patchouli, labdanum, licheni). Variante: chypre floral, chypre fructat, chypre aldehidic, chypre verde, chypre cuir. Înseamnă: sofisticat, distins, vibrant, persistent
• Fougère (nard, lichen, cumarină, vetiver). Variante: fougère ambrat, fougère picant, fougère aromat, fougère fructat
• Alte familii: Gurmandă, Acvatică, Tabacoasă (tonka) sau Cuir, Aldehidică, Verde, Ozonică....

Parfumurile se simt diferit în funcţie de tipul şi chimia pielii. Gusturile şi preferinţele diferă atât de mult încât orice parfum cu arome minunate şi plăcute pentru unele persoane, pot determina repulsie la alte persoane.